Teen Press 
Joi seară. Te afunzi în patul rece cu gândul la weekend-ul care este la un mic hop după colț și aproape te feliciți că ai supraviețuit glorios unei alte săptămâni de școală. Te simți total extenuat și începi să adormi, când un mic beculeț începe să pâlpâie în creierașul tău adormit și realizezi că ai de făcut un referat la religie. Te întorci pe partea cealaltă, sperând că totul va fi uitat, dar se aproprie sfârșitul de semestru, iar profesorul face presiuni asupra încheierii mediilor, în timp ce tu nu ai nicio nota.
Decizi să te ridici lipsit de vlagă, deschizi laptop-ul și aştepti să se încarce Wikipedia. Subiectul ar fi interesant și probabil ți-ar plăcea să aflii mai multe, dar patul te strigă cu disperare. Aşa că, fără să îți pese, dai un copy-paste rapid peste tot articolul și speri ca mâine, când îl vei citi cu voce tare, să nu fie ceva greșit. Oricum nu aveai de gând să îl citesti pe tot înainte… Nu contează că nu o să reții nimic după două ore de la prezentarea în fața clasei și a profesorului, care chiar te ascultă, ideea e să ai zecele pus la locul lui.
Sunt singura care se regăsește în rândurile de mai sus? Sper că nu.
Învățământul românesc a fost dintotdeauna un vast subiect de dezbatere, iar una dintre cele mai complexe și discutate probleme ar fi materiile inutile, așa cum mulți dintre noi catalogăm diverse obiecte de studiu, de care ne lovim în liceu. Majoritatea alege să se concentreze asupra subiectelor care o vor ajuta la facultate – o idee bună, dacă știi ce vrei să faci mai departe. Întrebarea mea este: Oare există materii inutile sau doar prea multă materie?
De-a lungul timpului, am întâlnit păreri distincte referitoare la sistemul educațional: ba ni se cere prea mult, ba pe vremea lu’ Ceaușescu era mai multă disciplină și seriozitate (din partea elevilor, bineînțeles), ba învățăm lucruri complet nefolositoare, ba sistemul este ideal și vom deveni adevărate genii.
Generația s-a schimbat, iar odată cu ea și perspectiva elevilor care au o anumită dorință în a-și face auzită vocea. Părerile sunt împărțite. Majoritatea consideră programa școlară mult prea încărcată, elevul ajungând să tocească pagini întregi pe care le va uita imediat după ce mult prea râvnitul zece va ajunge în căsuța magică din catalog.
Mereu aud sau, cel mai probabil, spun chiar eu: „La ce îmi folosește mie materia asta? În viață, nu o să mă întâlnesc cu așa ceva!“. Nu încerc să îmi exprim frustrarea, dar aria curriculară e bazată pe anumite erori ale sistemului educațional – programul mult prea încărcat.
Nu vorbesc aici de școala generală, unde copilul este încă în formare și trebuie să experimenteze și să descopere cât mai multe domenii, pentru a înțelege mai departe ce i-ar plăcea să facă. Totul de la desen, muzică și chiar religie poate fi folositor elevului care momentan încă își cultivă o cultură universală.
Însă, odată ajunşi la liceu, orele de arte sau religie sunt deja de umplutură. Ba chiar îți mai iei și absențe degeaba, nu? Probabil, ti s-a întâmplat să îţi strici şi media generală din cauza notei de la desen, pe lucrarea la care ai desenat ca nebunul în ora de matematică. Eu știu, că doar am pățit asta.
Pe de altă parte, nu consider că materiile acestea ar fi inutile, ci chiar practice. Acest tip de materii ar trebui perceput ca o gură de aer într-o zi agitată, ore în care te poți relaxa și de ce nu, afla anumite lucruri noi. Desigur, este și datoria profesorului de a te face să te simți bine la orele lui.
Problema trebuie văzută astfel: nu materia este baiul, ci proasta organizare. Într-adevăr, nu ești la profil de Arte și nici nu vrei să dai la Teologie, dar ai rezista unui program abuziv fără niște ore menite să îți aducă un surplus de ușurare? Chiar dacă sunt multe nereguli cu sistemul de notare sau ai probleme cu profesorul, materia nu ar trebui văzută ca o povară sau ca o sursă de informații nefolositoare.
O soluție pentru încheierea disputelor ar fi ca aceste materii să devină opționale, iar elevul să aibă posibilitatea de a alege dacă să participe sau nu la aceste ore.
Eu, fiind la profil Uman, văd o totală zădărnicie în chimie. Am făcut patru ani chimie, am dat teste, am tocit si nu am rămas cu nimic. Și sunt mai mult ca sigură că nu voi folosi nimic din ce mi-a fost predat.
Oricum, acest subiect ne-ar lua o parte significantă din viață că să ajungem la o concluzie. Poate ești dezamăgit de ceea ce ai regăsit mai sus, dar subiectivitatea acestei chestiuni variază de la om la om. Mingea cu vina nu sunt în măsură să o pasez cuiva. Însă, încearcă să reflectezi asupra a ceea ce am încercat să îți transmit. Poate e o urmă de adevăr pe undeva…
