De vorbă cu NoruNegru

 

 

 

Maria Neștian- Reporter si Fotoreporter

 

 

NoruNegru este o trupă românească de indie, înființată în 2015 care a scos până acum două albume: ContraInfinit și O să vă stricăm vacanța. Noi ne-am întâlnit cu ei într-o zi însorită, în ciuda numelui lor. Am discutat despre liceu, muzică și despre cum este bine să faci exact ceea ce te face fericit fără a te gândi cum o să fii văzut de cei din jur.

Reporter: Spune-ne mai multe despre NoruNegru.

NoruNegru: Păi noi cu NoruNegru am început în 2015. Ne-am strâns și am început să cântăm împreună. E un proiect asamblat de mine,cu piesele scrise de mine și în care activăm eu și prietenii mei. S-a nimerit ca și ei să fie muzicieni. Teodor Ciobanu la tobe, Teodorus Popa la pian și Matei Puscaru la bas.  La început era Tudor Lazarus la bas, cu el am pus bazele formației și am tras primul album, dar între timp el s-a mutat în Anglia să facă mulți bani. Apoi a venit Matei care s-a nimerit să cânte bine la bas și să fie la fel de bețiv ca noi.(râde)

R: Cum v-ați descoperit pasiunea pentru muzică?

NN: Nu aș putea să îți zic exact. Tata a lucrat în industrie, mereu am avut o chitară în casă, dar sincer nu prea m-a interesat. Până la unsprezece sau doisprezece ani nu cred că m-am atins vreodată de instrumente. După, mi s-a părut interesant. Vezi o formație de genul Guns N’ Roses, ți se pare că arată cool și pui mâna pe chitară, vrei să fii chitarist, apoi înțelegi din ce în ce mai multe despre fenomen și ușor-ușor se prinde sau nu. De exemplu, una din trupele care m–au inspirat pe mine a fost Pink Floid. Ascultam  și Night Wish și Scorpions, diverse drăcovenii, între timp am trecut de la una la alta.

R: Toți cântați și în alte trupe. De ce ați făcut o nouă formulă?

NN: Nu a fost o idee propriu-zisă, oricum noi ăștia din zona de undergorund ne cunoașteam între noi. Dacă cuiva îi vine o idee de o nouă componență sau un album, își sună prietenii pe care îi știe de prin alte trupe, de prin alte zone și așa s-a întâmplat și în cazul nostru. Pur și simplu s-au strâns niște piese, am vorbit cu Tudorel, fostul basist, și i-am arătat niște piese înregistrate  cu telefonul, așa erau la momentul acela, a zis că îi plac și ce ar fi să tragem un disc. Așa ușor-ușor am ajuns să îl tragem și pe al doilea.

R: Cum vă impărțiți timpul între NorulNegru și celelalte trupe?

NN: În momentul de față noi ne ocupăm toți numai cu muzică, nu avem alte joburi și cântăm de diminieata până seara cu diverse proiecte, deci ne ogranizam relativ ușor timpul.

R: De ce ați ales să cântați Indie?

NN: Am lăsat piesele să ne ducă în orice direcție, nu am  gândit foarte mult asta. Nu am vrut să fie ceva comercial, să ajungă la mai mulți oameni, am vrut să sune bine muzica.

R: Cum ați găsit numele trupei?

NN: Am avut o prietenă în liceu care la rândul ei avea un prieten pe care așa îl cheamă: Norunegru și mi s-a părut foarte tare așa că am zis că la un moment dat, dacă o să fac o formație așa o să se cheme. Mi s-a părut foarte tare mai ales că pe el în cheamă așa  și am zis că trebuie să fur chestia aia.  Dacă vede interviul îi mulțumesc, deși nu cred că ne-am cunoscut personal.

R: Ce vreți să transmiteți prin muzică?

NN: Habar nu am. Nu am nici un plan, eu doar fac piesele, cu toții le punem acolo și fiecare poate să ia din ele ce vrea, să înțeleagă ce vrea și să își pună ideile peste ce facem acolo.

 

R: Cum erați în adolescență, în perioada liceului?

NN: Eu cred că eram cam la fel, nu văd o schimbare dramatică. Cântam. Mie nu mi-a plăcut liceul, nu m-a încântat. M-a încântat perioada în sine, mi-a plăcut ce s-a întâmplat pe lângă. Am așteptat să se termine, iar când s-a terminat am fost așa bucuros încât până în ziua de azi nu îmi e  dor deloc. Nu era o chestie ce ținea de cum era liceul, cred că nu eram eu făcut să mă duc la ore, să stau acolo de la șapte jumătate dimineața. Eram genul ăla de elev care lua cele mai mari note la sport.( Rade)

R: Credeai că o să ajungi cunoscut datorită  muzicii?

NN: Păi Sincer nu am analizat niciodată ce o să se întâmple, toate au venit natural, eu am făcut doar ce am crezut și ce mi-a plăcut. Dacă era să fac ceva ce nu îmi place, m-aș fi apucat de altceva. Nu m-am gândit că trebuie să mă cunoască atâția oameni, că trebuie să am atâția bani sau că trebuie să am nu știu câte vizualizări pe YouTube până la nu știu ce vârstă. Am făcut totul așa cum am simțit pe moment.

R:Ce sfaturi ai pentru cei care vor să se apuce de muzică?

NN: Să facă asta pentru că le place muzica, nu pentru bani sau faimă. Să nu asculte de sfaturi, să facă cum îi taie pe ei capul și să vadă  ce se întâmplă. E o lecție mai bună decât să asculte de sfaturile pe care le dăcine știe cine care oricum sunt 90% sunt proaste,5 % sunt date doar că să fie date, 5%nu se pot pune în aplicare. Să facă cum cred ei de cuviință, să nu stea că vai ce ar face ăla, stai să îl întreb pe ăla, să facă fix cum îi taie pe ei capul.

R: Ce sfat ți-ai da pentru tine din adolescență?

NN: Nu m-am gândit niciodată. În perioada liceului m-aș sfătui să nu merg la facultate și să nu port șepci și căciuli de mic că o să începsă chelesc la un moment dat din cauza asta. Cel puțîn așa am auzit, că din cauza asta ar fi.

R: Care a fost cel mai greu moment din cariera ta?

NN: Eu personal nu pot să zic ceva anume. Mi s-a părut în general că e greu, dar și frumos. Nu am trecut prin ceva dramatic gen să fiu respins și  să nu pot să ies din casă. Mai complicat e în afara muzicii.

R: Cu cine ți-ar place să colaborezi muzical?

NN: Din paretea mea oricine are idei și e hotărât să facă ceva cu ele. Dacă Kings of Leons au nevoie de chitarist eu sunt disponibil, mă prezint la orice ora din zi și din noapte. (Rade)

R: Cum crezi că o să evolueze industria muzicală?

NN: Pentru moment, cel puțîn la mainstream, e o linie dreapta, nu sunt mari surprize. În zona mai puțîn mainstream evoluează din ce în ce mai bine scena, are o oarecare efervescență mai ales după anumite eventimente după care nu te-ai fi așteptat că astea să fie urmările. Apetitul pentru muzică mai ieșită din tipare a rămas. Nu știu cum o să arate peste 1 0 ani; în undergreound e zona haosului, dar cred că urmează vremuri bune.

 R: Voi lăsăți fanii să descarce gratuit muzica voastră. De ce?

NN: Pentru că nu vreau să îmi cumpere muzica, nu am știut să pun un preț și am dat-o gratis. E o parte separată a industriei muzicale partea de vânzări față de cea de scris, iar partea aia nu există în NoruNegru. În viitor poate o să facem o platforma de donații pentru cine vrea, dar nu o să vând muzica. Singură susținere financiară din partea fanilor este să vină la concerte la care oricum biletul e ieftin, cam cât două beri în clubul respectiv.

R: Ce planuri de viitor aveți?

NN: Să continuăm cum am făcut-o și până acum, să scriem și să scoatem pisese și videoclipri, să vedem reacții.