Interviu Coma

interviu coma

de Irina Constantin – colaborator
foto: Ana Diaconu – fotoreporter

Puţini sunt cei ce nu au auzit încă de Coma. Pentru cei nefamiliarizaţi, Coma este o trupă de alternative, formată din Dan Costea (voce, chitară), Cătălin Chelemen (voce), Răzvan Rădulescu aka Hefe (turntable), Sorin Petrescu (bass), Răzvan Albu (tobe) şi Răzvan Năstase aka Sheriff (chitară). Până în prezent, au lansat două albume – Somn (2001) şi Nerostitele (2006).

R.: Salut! Pentru început, spuneţi-mi cum s-a format Coma şi de unde a venit ideea acestui nume.
Cătălin Chelemen: Trupa s-a format prin anul 2000, prin unirea mai multor formaţii. Eu cântam cu Gabi de la trupa E.M.I.L. şi cu alţi doi băieţi, iar Dan era în altă trupă, Skaburger, împreună cu Călin, Piticu’ şi Barbu de la E.M.I.L. În 2000, ne-am unit forţele şi am format Coma. Cât despre nume, Hefe avea nişte prieteni care îşi deschideau un club în centrul istoric, respectiv Fire de astăzi. Ei căutau un nume, iar Hefe le-a sugerat Coma, însă ideea asta nu li s-a părut potrivită. Noi ştiam povestea, aşa că am hotărât să păstrăm noi numele. Pur şi simplu, a fost acel nume care a părut în regulă pentru toţi.

R.: Există o „familie“ în scena underground românească. Ce părere aveţi despre trupele de la noi? Care credeţi că ar trebui promovate?
Dan Costea:
Toate trupele merită să aibă aceeaşi şansă în a fi promovate. Decizia publicului cred că ar trebui să fie cea finală. Oricum, sunt formaţii bune, chiar şi cele mai noi: Chester, Pistol cu Capse, fac treabă foarte mişto.

interviu coma


Cătălin Chelemen: Până la urmă, toţi cei care s-au apucat de treaba asta au sacrificat diferite lucruri, au investit foarte mult timp, bani, emoţii, sentimente… Unii vând imagine, alţii conţinut. Depinde foarte mult şi de noroc, de cum apari, în ce context. Depinde şi cine te vede, dacă placi cui trebuie şi dacă eşti prieten cu persoanele potrivite. Sunt foarte mulţi factori.

R.: La început este cel mai greu. Multe trupe eşuează sau nu ajung prea departe. Pentru voi cum a fost începutul?
Dan Costea:
Înainte de Coma, în 1997, ne-am hotărât să facem un turneu la mare, două trupe de care nu auzise nimeni. Am avut vreo 5-6 concerte prin Mamaia şi Costineşti. Întrebam pe plajă dacă putem să cântăm acolo. Unii spuneau da, alţii refuzau… Oricum, începuturile au fost foarte frumoase. Asta încercăm, să regăsim pe măsură ce anii trec, să ne aducem aminte. Atunci era altfel, lumea era mult mai deschisă.

Cătălin Chelemen: Eram toţi în şcoală, voiam să cântăm indiferent ce se întâmpla. Ne vedeam la repetiţii şi cântam. Ideea era să ajungem să avem concerte, un videoclip… Eram în stare să facem orice atunci.

R.: Când a apărut pasiunea pentru muzică? Ce v-a determinat să vă apucati „pe bune“ de treaba asta?
Dan Costea:
„Pe bune“ m-am apucat din prima. Am început să cânt la chitară ceva de la Deep Purple şi mi-a plăcut foarte mult. Am spus „Frate, vreau să fac rock‘n’roll“. Mi-am dorit foarte mult să fac asta. Am făcut-o cu seriozitate, încă de la început.

interviu coma


Cătălin Chelemen: Începuturile mele au avut un motiv total cretin: mi-am pus în cap să cânt mai bine la chitară decât un alt tip, pentru că toţi prietenii mei, în loc să joace fotbal cu mine, stăteau cu el. Aşa că mi-am luat chitara şi am început să învăţ. La un moment dat, familia mea şi-a permis să mă ajute. De azi pe mâine, am avut o sală de repetiţii şi de aici am mers mai departe. Am fost la un bal de boboci şi am făcut cunoştinţă cu Dan, care cânta în altă trupă. Până la urmă, nicio trupă nu a mai cântat, deoarece noi am intrat primii şi am ars boxele localului după prima piesă. În felul ăsta, am păstrat legătura pentru a plăti acele boxe.

R.: Ce părere aveţi despre adolescenţii şi liceenii din ziua de azi? Se mai ascultă muzică bună?
Dan Costea:
Habar n-am ce se mai ascultă, dar sper să se asculte. Am văzut că majoritatea se îmbracă frumos. Arată normal. Chiar nu ştiu ce se ascultă în ziua de azi.

R.: Apropo de adolescenţă, voi cum eraţi în liceu?
Dan Costea:
Eu eram unul dintre cei patru rockeri din liceu, cu părul lung. Nu am fost cuminte deloc, dar ştiam tot timpul de un 7-8. Eram omul acela despre care spunea profesoara „Tu eşti cam leneş“. Îmi plăcea la liceu pentru că mă întâlneam cu băieţii. Eram patru băieţi în clasă.

R.: Având în vedere faptul că formaţia Coma este una destul de longevivă, credeţi că fanii s-au schimbat? Au apărut şi au dispărut în timp?
Dan Costea:
Cu siguranţă vin alţii noi şi cei vechi se duc, ca şi mulţi dintre prietenii mei din liceu, care nu mai ştiu ce e muzica în general, nu mă refer neapărat la Coma. De la o vârstă, unii dintre ei abdică. Eu nu cred că voi face asta.

Cătălin Chelemen: E normal şi frumos. Ai perioade în care începi să recunoşti oamenii care vin la concerte. Există momente în care nu mai cânţi o vară, iar toamna, când încep şcolile, ai concerte şi îţi dai seama că au apărut mulţi oameni pe care nu i-ai mai văzut niciodată. E foarte funny.

R.: Mă gândesc că au existat şi momente de răscruce pe parcursul timpului? Ce fel de sacrificii a implicat menţinerea trupei?
Dan Costea:
Am vorbit foarte mult despre problemele formaţiei. Luni de zile s-a stat de vorbă. Când auzeam că trebuie să discutăm, îmi venea să fug. Cel mai dificil a fost anul ăsta, când în primăvară am hotărât să renunţăm la colaborarea cu chitaristul nostru.

R.: Aveţi un chitarist nou, Sheriff. Cum vă înţelegeţi cu el?
Dan Costea:
Cu Sheriff ne înţelegem foarte bine. Ne-am mai întâlnit cu câteva persoane, dar ştiam că el va fi potrivit. Este amuzant că acum şase ani, am mai cântat o dată cu el. Am fost invitaţi la un concert şi Călin, chitaristul nostru de atunci, era ocupat, aşa că l-am rugat pe Sheriff să cânte cu noi. Și iată, acum este membru Coma.

R.: Pe albumul „Nerostitele“, aţi avut o colaborare cu Bill Gould, basistul de la Faith No More. Pe acelaşi album sunt prezenţi Adrian Despot (Viţa de Vie) şi Brugner. Cum au decurs aceste colaborări?
Cătălin Chelemen:
Atunci, Bill Gould impresaria câteva formaţii, printre care La Plebe, cu care a venit în România. A vorbit cu Hefe, care l-a invitat să participe la o piesă. Bill a ales „Mai presus de cuvinte“, a înregistrat în SUA track-urile de bass şi au fost mixate aici. A fost foarte uşor de colaborat cu el, a cântat cu noi pe scenă şi a fost foarte drăguţ.

Dan Costea: Adi Despot a ascultat albumul înainte să apara, i-a plăcut foarte mult piesa „Un loc s-ajung“ şi a vrut să cânte cu noi, iar cu Brugner a fost o colaborare de amuzament şi de prietenie între găştile de hip-hop şi rock, pe piesa „Urmărirea“.

interviu coma


R.: Spuneţi-mi câte ceva despre Coma Light. Cum v-a venit ideea unui album unplugged şi care au fost reacţiile din partea fanilor?
Cătălin Chelemen:
A fost o nouă faţă a formaţiei. Aveam în plan să facem un unplugged, dar nu eram foarte decişi. Nu aveam nimic pregătit, însă am stabilit că pe data de 19 aprilie avem concert. Am reuşit să-i dăm altă faţă, deoarece am pornit de la ideea de a nu face unplugged-ul aşa cum o face toată lumea, cântând piesele pe o chitară rece. Le-am reorchestrat şi chiar au fost întrebări de genul „Ce piesă e asta?!“

R.: Aţi cântat în deschidere la câteva concerte ale unor trupe importante: Sepultura, Soulfly, Deftones şi Theraphy. Au fost aceste evenimente o provocare pentru trupă? Ce au însemnat pentru voi?
Dan Costea:
Noi nu am fost niciodată fani ai cântatului pe scene mari. Am fost stresaţi, pentru că lumea vine să vadă capul de afiş şi trebuie să te prezinţi bine, să cânţi frumos şi corect.

Cătălin Chelemen: Realizezi că ai făcut toate chestiile astea după ani de zile, când ai poveşti şi poze cu diferiţi oameni. Realizezi că ai făcut ceva şi e frumos să-ţi aduci aminte. Pe moment e stresant, nu îţi dai seama ce se întâmplă.

R.: Pe 20 octombrie a avut loc primul concert live Coma din 2011. De ce tocmai acum? Cum v-aţi simţit?
Cătălin Chelemen:
A fost perioada de cotitură din viaţa noastră, ca formaţie. Momentul ăsta a început undeva în decembrie, anul trecut, şi s-a terminat prin august. A trebuit să găsim pe altcineva şi s-a ajuns până acum. Ne-au invitat cei de la Elephant, Sheriff a învăţat toate piesele într-o lună jumătate, lucru care a fost un efort din partea lui, şi cam asta a fost.

R.: La ce lucraţi acum? Ce pregătiţi?
Cătălin Chelemen:
Începusem să lucrăm la nişte piese care s-au tot schimbat. Am avut, la un moment dat, un album aproape gata la care s-a renunţat. Am început din nou, a trebuit să facem alte piese. Acum avem o piesă înregistrată, se numeşte „Semn“ şi încercăm să îi facem un videoclip, pe care îl vom lansa în Fire, pe 25 noiembrie. Pe lângă Semn, va urma încă un videoclip, al unei piese încă neînregistrate. Piesele vor fi la fel, în mare: nişte chitări acustice, nişte ţipete, nişte chitări cu distors… Formaţia Coma va rămâne formaţia Coma.

R.: În încheiere, ce le-aţi spune celor care vor să-şi facă o trupă? Merită efortul?
Dan Costea:
Merită, pentru că rămâi cu atâtea amintiri şi ai atâtea lucruri de povestit. Sunt şi plăcute, şi neplăcute, dar pe cele neplăcute le uiţi după două zile. Dacă faci lucrurile cu drag şi nu cu scopul de a te îmbogăţi sau altceva, reuşeşti. Dacă scopul este să fii plăcut de oameni, cu multă răbdare şi talent, se poate face asta.