Pentru nimeni-ul din metrou
0Tu. Stai pe scaunul tau gol cand… Eu. Ma urc in metroul gol si… Tu. M-acoperi cu priviri timide iar… Eu. Te ignor cu nonsalanta, atunci&#
Tu. Stai pe scaunul tau gol cand… Eu. Ma urc in metroul gol si… Tu. M-acoperi cu priviri timide iar… Eu. Te ignor cu nonsalanta, atunci&#
Pregătindu-se agale pe înserate, Selene*, cu o mare conştiinciozitate, Aşteaptă să-i-a locul nepreţuit al Hemerei*- Însa numai la îndemnarea fraţilor ei. Amurgul, când învăluie în neştiinţă Corpurile cereşti cred de cuviinţă Că este timpul să se arate, sa ne mire…
Ai plecat, unde te-ai dus? M-ai lasat de izbelişte in aceasta lume crudă… Acum, lacrimile mă inundă, Stau si cuget… nu poţi fi readus! Atingerea-ţi aspră, mâna mea fină , Cuprinse de un permanent zbucium, Mergând pe acelaşi veşnic drum,
Trebuie să ai curaj. Trebuie să-i învingi. Trebuie să le spui tuturor numele tău ca să nu te uite, şi să le arăţi că eşti mai bun decât ei, că poţi mai mult. Poţi să ajungi mai sus. Poţi să
Sub un morman de vise, In infinit inchise, Fiinta asta doarme vieti. Ochii ei de sticla vad lumile-ngropate In strigate de ura, De dragoste pura. Buzele-i soptesc alinare, Fiinta ei e mare. Lumina cu lumina se hraneste Iar omul nostru
Se vorbeste...