E OK SĂ NU FII OK

Înainte de toate, vreau să precizez că da, sunt conștientă de cum sună titlul. Cu toții am citit “acel” articol optimist de dezvoltare personală, si bănuiesc că deja v-ați format o idee despre ce aş putea să spun bazat pe articolele de genul. Asta pentru cei care au dat click pe articol şi nu au dat scroll mai departe când au văzut cât de clişeic sună, bineînțeles.

Ei bine, am să fiu sinceră de la bun început; nu sunt genul optimist. Tind să vreau să văd lucrurile dintr-un punct cât mai realist posibil, și pot spune că uneori optimismul pe care îl găsesc când dau de astfel de articole, în ciuda intenției bune a autorului, ajunge să  mă deranjeze, într-o oarecare măsură. Pentru că e ușor să spui “E ok, totul o să fie bine într-un final” sau “Tot ce trebuie să faci e să-ți reintri în ritm”. Adevărul e, însă, că nu e ușor deloc.

Şocant, ştiu.

Sărind peste adevărul acesta evident, aş vrea să-mi încep ideea prin a spune că toată lumea ajunge la un moment dat într-un punct în care nu e ok. Se întâmplă, pentru că așa funcționează viața. Şi știu cât de greu e să-ți găsești motivația şi voința de a face ceea ce îți propui; nu poți pur și simplu să-ți impui să faci un anumit lucru, sau să-ți impui să fii productiv. E ca un zid cât toate zilele pe care trebuie să-l dărâmi, iar tot ce ai la dispoziție e un ciocan de plastic dintr-un set de scule pentru copii. Parcă nici nu-ți vine să te apuci, nu?

În plus, toți oamenii din jurul tău parcă te scot din minți la un moment dat, nu-i aşa? Par atât de siguri pe ceea ce fac încât devine enervant. Să nu mai spun de toate lucrurile mărunte care se strâng și se tot strâng. Un bună care nu ți-a fost întors, o notă proastă, o ceartă superficială cu un prieten, glume proaste, timp pierdut pe rețele de socializare, somn puțin, iar lista continuă la infinit. Simți că pur și simplu nu mai are rost să încerci, că e numai vina ta pentru toate lucrurile care se întâmplă, aşa că te oprești din încercat pentru ceva timp, dar asta te face doar să te simți şi mai mizerabil, totul părând să fie doar un cerc vicios care se repetă constant și din care nu mai poți să ieși niciodată.

Nu e în regulă ce ți se întâmplă, pentru că nimeni nu merită să ajungă să se simtă aşa, dar, în mod paradoxal, e ok să nu fii ok. E normal ca uneori să-ți ieși din ritm, să simți că lumea merge mai departe în timp ce tu ai rămas împotmolit. Nu trebuie să te simți vinovat doar pentru că ai mâncat puțin mai mult decât ai considerat cândva destul, sau că ai pierdut timpul pe ceva neimportant şi ai rămas în urmă cu învățatul, sau că nu mai ești în formă aşa cum ai fost odată, fie psihic, fizic sau amândouă. Și știu că asta sună exact ca optimismul tipic al articolelor de dezvoltare personală pe care le evit în mod normal, dar oprește-te şi gândește-te puțin; oare chiar e prima oară când te simți în felul ăsta? Oare chiar ai avut dintotdeauna voința și motivația necesară pentru a fi productiv în tot ceea ce faci? Permite-mi să cred că nu.

Uită-te în oglindă și amintește-ți cine ești și ce vrei; din nou, știu cum sună, dar crede-mă că ajută să reflectezi asupra unor lucruri uneori. Odată ce o faci, întreabă-te ce ești dispus să sacrifici pentru a ajunge la o versiune mai bună a ta. Întreabă-te cât de tare ești dispus să muncești pentru a ajunge unde vrei să ajungi. Bun, acum că ai completat primul și cel mai ușor pas, comparativ cu ce urmează, felicitări! E timpul să trecem și la fapte.

Unul dintre cele mai populare soluții pe care le-am întâlnit e să-ți faci un program. Din nou, ușor de zis, mai greu de realizat. Ce sfat aş da eu, totuși, este să-ți faci un checklist cu lucruri pe care vrei să le faci de pe o zi pe alta.  Nici nu trebuie să fie lucruri extrem de mari din prima. Nu știu de voi, dar “învață pentru testul la chimie” mă cam intimidează. În loc de asta, aş putea s-o secționez în mai multe părți, precum “repetă caracterul metalic și nemetalic”, “revino asupra modului de formare al razei atomice”, etc. Acum nu mai pare atât de ambițios, nu? Pot fi şi lucruri ușor de realizat, precum “du gunoiul”, “spală vasele” sau “fă un duş”, lucruri pe care de altfel uneori lipsa de motivație tinde să nu te lase să le faci. Însă cu cât tai mai multe lucruri de pe listă, cu atât prinzi curaj să treci la lucruri puțin mai dificile, consider eu. De asemenea, există o grămadă de aplicații utile, precum “Habitica”, aplicație pe care eu am început să o folosesc recent și pe care o găsesc foarte utilă pentru a dezvolta obiceiuri pozitive noi sau pentru a-ți organiza lucrurile pe care le ai de făcut.

Acum, revenind la subiect. Există multe modalități de a-ți reintra în ritm, dar cel mai important lucru e să vrei, dorință pe care o exprimi prin fapte, nu doar prin vorbe. E ok să nu fii ok, iar lucrurile stau aşa pentru că la un moment dat poți pur și simplu să spui “gata, e destul” şi să începi să găsești moduri potrivite ție pentru a te apuca de treabă. Dacă vrei ceva, poți oricând să-l obții, și deși cădem iar în zona aceea de optimism, în cazul de față nu cred ca e ceva tocmai rău.

Text de Milena Podariu

Sursa foto: pexels.com