De vorbă cu El Negro

Text si Foto Maria Neștian- Fotoreporter și reporter

Bogdan sau El Negro, cum îl cunoaște majoritatea, este un cântăreț de reggae și de puțin timp tătic. Ne-am întâlnit înainte de unul dintre concertele lui și ne-a povestit despre cum a descoperit pasiunea lui pentru muzică, despre activitățile sale în afara scenei și despre momentele mai frumoase sau mai puțin frumoase prin care a trecut in 19 ani de activitate.

Spune-ne mai multe despre tine.

Aoleu, chiar nu știu ce să zic,  m-ai blocat de la prima întrebare ( n.r. râde ). Îmi place să zic despre mine că sunt doar un cântăreț de reggae.

Cum a apărut pasiunea ta pentru muzică?

Am ajuns întâmplător la școala populară de arte, căutând pe cineva. Am ajuns la o sală de muzică ușoară dar se auzeau tot felul de cântece rock de pe acolo și erau multe fete și mulți băieți care ieșeau de acolo veseli. Pentru că eu oricum eram megafan de muzică,  colecționam discuri, scriam la o revistă muzicală, m-am simțit atras de chestia asta. M-am înscris și am intrat,  a trecut un an, apoi din anul doi sau trei lucrurile s-au mai complicat. Am ajuns la festivaluri de interpretare vocală, am primit o căruță de premii și  mi-am dat seama că s-ar putea să fie bine  cu cântatul, că oamenilor le place. Apoi am ajuns la Mamaia și de la acolo am înființat El Negro. Uite așa anul asta cred că facem 18-19 ani .

De ce ați ales reggae? Nu v-a fost frică, țînând cont că sunteți prima trupa de acest fel din țară?

Nu mi-a  fost frică că o să fiu judecat.  Acum 18 ani, când am început proiectul nu știam foarte clar ce să  cântăm, recunosc, știam doar că vreau un proiect mai serios cu band. Cântasem tot timpul  în trupe de rock și aveam  fiorul ăsta al bandului și nu al instrumentalului, cum se cânta. Ne-am întâlnit mult la sala de repetiții și am cântat sute de melodii de diferite tipuri până ne-am împrietenit și ne-am găsit  pe noi.  Am cântat și reggae mult , oricum îmi plăcea, dar nu în mod  special, însă  descoperindu-l cântat , nu doar ascultat acasă lucrurile s-au schimbat. Mi s-a părut că e o veselie și un mesaj foarte important acolo. Mi se pare că mă reprezintă  începând de la mesaj la  ambalaj sonor și  versuri cu totul. Așa ușor ușor am rămas acolo, am săpat, am dezvoltat, adăugat, am cântat mai mult reggae și am rămas în povestea asta frumoasă.

 

Care e mesajul pe care vrei să  îl transmiți prin muzică?

Mesajul meu e axat pe bucuria vieții, pe lucruile simple care credem că ni se cuvin, credem că ele se întâmplă pentru că e normal. Tindem să nu mai vedem lucrurile simple în favoarea lucruilor mari. Există  tot felul de șabloane,  modelul de success e reprezentat de lucruri materiale, în a avea o mașină mare și bani. Satisfacțiile sunt de ordin material, nu că zâmbești unui om  sau că l-ai ajutat,  că ai găsit un telefon și l-ai dat înapoi. Și astea sunt doar o formă a ceea ce mi se pare mie că lăsăm la o parte în favoarea tehnicii care cumva se duce și în zona de suflet. Tehnica e bună și eu sunt fan, dar cu tot  amalgamul ăsta de dezvoltare  noi ne răcim  ca indivizi.

Mesajul meu e cumva despre lucrurile astea simple pe care alegem să nu le mai vedem cumva, idealizând  foarte mult. Dorințele noastre nu mai sunt simple, ci excentrice, să ajungem pe covorul roșu de exemplu. Atunci probabil că de aia suntem și  atât de nefericiți pentru că idealizăm fericirea într-un mod  strâns legat de partea materială.

 

De unde te inspiri pentru a scrie versurile?

Merg mult, cunosc oameni; îmi place să cunosc mulți oameni. Asta face parte din ceea ce sunt eu, din ce văd, mă ghidez după ceea ce cânt. Viața și muzica mea sunt strâns legate. Mottourile pieselor sunt inspirate din viata reala, din întâlnirea cu oamenii, vorbele auzite, socializarea organică.

De ce majoritatea melodiilor au legătură cu vremea?

Sunt meteosensibil ( n.r. râde). Mi s-a mai spus asta de curând. Cred că pentru că m-am mutat pe pământ , în aer liber, după atâția ani de stat la bloc și de mutat din chirie în chirie. De cinci ani cultiv, îmi fac de lucru prin grădina, am multe activități legate de natură. Poate de asta înțeleg lucrurile altfel, sau poate am eu o perioadă mai boemă.

 

Care sunt cele mai frumoase amintiri  legate de muzică?

Pe mine m-au marcat primele cântece pe care le-am întregistrat  și momentele când ieșeam de la studio după ce terminam un cântec. Ziceam că acum pot să mor, să dea o mășină peste mine că simt că am făcut ceva ce mă împlinește. Poate e meschin, poate e despre ego, dar asta mi-a dat mult vibe pozitiv. Realizam  că ajung să fac ceea ce mi-am dorit, ci nu fac ceva  că trebuie.  Asta mă atrage, asta simt că trebuie să fac. De altfel eu trebuia să fiu lăcătuș construcții mecanice, am terminat o școală profesioanală, nici o treaba  cu umanul, cu muzica, cu arta, strict tehnic. Asta e  un exemplu că poți să faci orice.  Dovezile alea mici cum e când reușesc să termin un cântec sau un album pentru mine sunt amintiri faine și îmi demonstrează că fac ceea ce trebuie. Cu siguranță că sunt amintiri faine și deschiderea unui concert pe aceeași scenă cu The Wailers sau Gentelman, ori nu știu ce întâmplări de care se bucură orice artist. Pe mine mă impresionează mai mult lucruile mici.

Care au fost cele mai grele momente din zona muzicală?

Cred că la început când am înființat proiectul și nu aveam școala vieții. Nu știam cum trebuie să funcționeze o echipă. Noi eram șapte sau opt oameni și trebuia să interacționăm între noi, a fost greu să ne acordăm cu toții. Din fericire lucrurile s-au așezat după niște ani. A mai fost greu când am desființat trupa și am luat-o de la început. Deși simțeam că vreau să fie totul nou și că asta trebuie să fac, a fost greu. Din fericire nu prea am asociat multe momente negative cu zona muzicală.

Cum a fost experiența Vocea României?

A fost o experiență aumzantă pentru că alesesem să nu mai vin la televizor după niște ani deoarece  nu mă mai regăseam în prostituția asta media. În momentul în care a venit invitația  am trecut de la amuzament la gândul „ce ar fi dacă“  apoi m-am gândit că poate nu am ce să caut eu acolo.

Pană  la urmă m-am dus și luna aia de filmări  mi s-a părut tare mai ales că am întâlnit foarte multe voci faine, o altă lume pe care aveam interesul să o cunosc. Nu am fost ca să câștig. Unii au zis că nici nu aveam ce să caut acolo. Probabil că nu, dar  asta a fost tripul meu.

 

Ce sfaturi ai pentru cei care vor să se apuce de muzică?

În primul rând să  se apuce . De la a vrea până la a face e o distanță uriașă mai ales dacă ești pesimist,îți găsești o mie de argumente cum ar fi  că nu ai cum ,că e greu, că nu ești talentat sau că nu ai bani . Să înceapă că după lucrurile se așează. Al doilea e să nu copieze  pe nimeni. Mi se pare cea mai mare prostie pe care o poate face un artist: să ajungă să fie copiator. Să facă ce simt și să își cultive propriul eu artistic.

 Cum erai în adolescență?

Destul de neîmprietenit cu societatea. Am fost rocker tot timpul, am lucrat la revista școlii, am avut trupa liceului, toate alea cu  absențe, păr lung, rockotecă, mici chiuluri, dar  cumva e standard. Mi-au plăcut mereu  semigloăniile, dar mereu am considerat că ce e prea mult strică  și îmi păstrăm o doză de ancorare la  realism, e ok să fii hipiot, nonconformist,  dar undeva trebuie să îți găsești un echilibru.

 

Ce sfaturi ai pentru tine din adolescență?

Atunci credeam că sunt prea multe lucruri neconforme cu societatea, nu mă regăseam foarte mult. Sfatul pe care mi l-aș fi dat acum ar fi să  ignor și mai mult societatea,  dar nu în mod rebel, prost, de dragul de a ignora, ci de a mă cultiva mai mult pe mine și a nu merge cu ochii deschiși teleghidat de către modelele astea care au încetat de mult să mai fie pozitive.  Să îmi aleg drumul, să nu fii o oaie care merge după turmă.

 Care e cea mai mare realizare a ta?

Știu că sună clasic și sablonat,  dar e fetița mea, Natalia, e cea mai mare realizare a mea. Bate la fund orice altă realziare.

Aparent știam, văzusem  și auzisem  părinți care spuneau despre copii lor că sunt cea mai mare realizare a lor, însă e diferit când îl trăiești tu, te modifică organic, îți înțelegi altfel rolul în toată povestea asta  cu copaci, iarbă, animale, soare, copii. E atât de  organic încât nu are cum să nu te marcheze.

Când ai făcut ultima dată ceva pentru prima dată? 

E o intrebre grea.( n.r. râde). Nu îmi vine în cap decât  că ieri am fostr într-un local din ăsta unde merge tot Bucureștiul și eu nu fusesm niciodată, nu e cel mai spectaculos, dar e ultima dată și e cel care se poate zice. ( n. r. râde).

Ai vreun motto sau citat preferat?

Nu am, dar sunt multe chestii care sună bine, sunt motivaționale, dar nu m-am agățat de nici unul anume care să mă reprezinte.  În sinea  mea sunt unele, dar nu îmi vine acum nici unul.

Care e melodia ta preferată  acum?

Pentru că  azi merg la o petrecere cu sound system, cu boxe multe  cu kilowați  și muzică veche sunt în moodul ăsta de roots and culture, deci  Leave Babylon e momentan favorita mea.

Care e melodia ta favorită din piesele El Negro?

Everything nice.

Care e cea mai mare dorință a ta?

Aparent pare că pui întrebări blânde, simple, dar nu e așa. (n.r. rade) O să mă intoc tot la rolul de părinte, asta mă definește, tocmai ce am venit de la plimbare cu fata mea în parc,  să îi fie ei bine și să pot eu să schimb oamenii în bine.

Cum îți împarți timpul între viața personală și cea de artist?

Păi am un algoritm prin care încerc să îmi aloc timp pentru toate activitățile. Se spune că artiștii nu au un management al timpului foarte bun, că  sunt cam dezorganizați și lucrez la asta. Nu vreau să fiu artistul amețit, încerc să îmi dozez timpul. De un an și ceva încerc  să îmi programez în fiecare zi două ore pentru o activitate,  două pentru altă și tot așa. Nu mereu reușesc, dar mă străduiesc.

 

Ce alte hobbyuri mai ai în afară de muzică?

Grădinăritul  mi se pare foarte interesant. Mă trezesc că trec ore în care eu stau în  curte aranjând niște flori, hamacul, cultivând, făcând tot felul de activități ce ține de grădinărit.

Ce părere ai despre industria muzicală actuală?

Nu am cea mai bună părere, dar e o schimbare spre bine. Crește o generație nouă  care nu mai înghite orice prostie de text și orice cântecel, evident e  și o categorie care le  înghite , dar mi se pare că e mai restrânsă. E o progresie bună.

Ce planuri de viitor ai?

Să terminăm albumul cât mai repede, să  terminăm măcar un cântec și să îl filmăm. Anul ăsta sunt în filmul cu revenitul pe piață, cântece noi. Nu am  mai scos album de  șapte sau opt ani . Sunt setat pe asta de la începutul anului, lucrez la asta și aș vrea să fie cum vreau eu.