Editorial "Teen Press" nr. 28

Pomana culturală

Norodul faţă „cu cultura“… Aşa aş putea descrie Noaptea muzeelor, un demers, de altfel, foarte admirabil al celor de la friendsnmar.ro. În noaptea de sîmbătă (16 mai) spre duminică am retrăit „acţiunea de culturalizare a maselor“. Principiul sună simpatic, dar, ca la orice teorie, ne omoară practica. Nu înţeleg de ce toată populaţia Capitalei s-a trezit, dintr-o dată, că în metropola dîmboviţeană, printre mall-uri şi bănci, mai sălăşluiesc şi nişte muzee amărîte. Veşnic nevizitate. Poate pentru că în timpul anului, cînd nu se fac „pomeni culturale“, o vizită la Muzeul Tehnic costă! Ce-i drept, trebuie să dai vreo trei lei (!). Carevasăzică bucureştenii se calicesc la un chior de ban?! Sau poate că funcţionăm după principiul „dacă e pe degeaba, nu refuza!“.
Mi-am dat seama că mulţi dîmboviţeni iau la mişto arta, patrimoniul cultural al oraşului şi, în general, cam tot ce ţine de „muzeuri“, după cum declina o mamaie-florăreasă la coadă la MNAR. Lumea se uită la un tablou de Tintoretto, ca vaca la tablou’ electric, dintr-ăla cu buşoane. La Şuţu, înainte să fim daţi afară cu toţii, din cauza unui nene care s-a sprijinit de geamul de la documentele ce atestau existenţa Comunei Bucuresci -, un grup de pierde-viaţă tropăia, într-un stil de bizon semi-doct, pe treptele de lemn ale muzeului. Că doar e gratis, ca pe stadion cînd joacă Rapidu’.
Nu suport nesimţirea „mono-neuronaţilor“ care bălesc şi se caţără nonşalant pe motoarele şi turbinele electrice expuse în nevizitatul şi tristul Muzeu Tehnic. Cînd am ajuns aici, după o coadă colosală, fireşte, mi s-a tăiat un bilet îngălbenit, tipărit acum două decenii, pe care scria „Ministerul Energiei Electrice“ - de pe vremea cînd M.T. se afla încă în administrarea acestui minister. Noroc cu Noaptea albă, momentul anului în care acest muzeu are vizitatori. În rest: doar praful de pe machetele de locomotive „Electroputere Craiova“!
Nico îmi povestea că a trecut pe la Muzeul de Geologie, unde se vernisase o expoziţie culinară cu degustare şi vînzare (asta mai puţin înspre deloc) de mîncăruri tradiţionale dobrogene. A, şi degustare de vinuri, parcă. Vă daţi seama că numai lignit şi fosile din cuaternar nu căutau vizitatorii muzeului. În schimb, bătaie pe sarmale şi pe băutură „moca“. Lua lumea cu sacoşele „mostre“ culinare de la toate standurile. Ce mai contau cîţiva bolovani expuşi în nişte vitrine „medievale“. Vulgului să-i dai să bage la maţ, şi e fericit. Iar R.A.T.B.-ul a circulat. Pe hîrtie. Că noi, cel puţin, nu l-am pins, neam!
Nu vreau să generalizez acest sindrom de tipul „luna cărţii la sate“, de pe timpul lui Răposatu’. Există destui tineri şi oameni care gustă cu plăcere o vizită la muzeu (plătită) şi care nu îşi fac poze sexi cu bustul lui Carol I.
Expresia „te uiţi la el/ea ca la o piesă de muzeu“, denotă ideea că nu poţi nici măcar să atingi acel ceva, că eşti într-o neţărmurită contemplare vizuală. Vizuală, adică cu ochiu’, nu cu pipăitu’. Deci nu pui labele pe exponat, nu faci poze pentru acasă, nu-ţi aprinzi o ţigară la doi metri de o casă suceveană din sec. XVIII, că nu-i a lu’ mă-ta!
Mi-e tare milă de muzeele incluse în circuitul Nopţii albe, zău! Decît cu aşa vizitatori, mai bine stau închise. Ca Muzeul Tehnic.
Este bună ideea de a aduce poporul mai aproape de cultură; acţiunea asta e chiar foarte binevenită. Însă, cei care nu frecventează muzeele nici măcar o dată pe an, ar trebui să-şi însuşească respectul faţă de bucata aia de hîrtie veche expusă, cu grijă, în vitrina aia străvezie. Că poate „bucata aia de hîrtie veche“ i-ar fi facilitat, cîndva, dreptul lui de a se numi astăzi cetăţean european.
A. Gabriel Ban

Posted by Teen Press at 5:31:00 AM