N-am să ţin predici moraliste sau sociale, pentru că ar fi inutile. Am aflat săptămîna trecută despre această problemă a elevilor din Şcoala Centrală. Practic, Primăria Capitalei ar fi aprobat construirea unui imobil de 12 etaje în apropierea acestui edificiu istoric de o valoare uriaşă pentru patrimoniul oraşului nostru.
De altfel, Şcoala Centrală stă să cadă, clădirea avînd peste 120 de ani vechime. Trist este că nu a fost consolidată niciodată pînă în ziua de azi! Construirea unui zgîrie-nori la doar 20 m (!) de această clădire, şi aşa şubredă, ar pune în pericol integritatea structurală a acesteia şi, implicit, viaţa elevilor şi profesorilor ce-şi desfăşoară activitatea aici.
Astfel, liceenii din Şcoala Centrală au lansat de 1 decembrie o petiţie online adresată Primăriei Municipiului Bucureşti, Ministerului Culturii şi Cultelor, Ministerului Educaţiei Cercetării şi Tineretului şi ISMB, în care cereau oprirea proiectului care ar pune în pericol acest lăcaş de educaţie.
„Stimaţi colegi,
Vă trimit aici petiţia prin care încercăm să luptăm împotriva distrugerii Şcolii Centrale, bijuterie a arhitecturii lui Ion Mincu, şcoală eminentă de tradiţie şi recipientul amintirilor minunate de adolescenţă a zeci de mii de foşti copii. (...) Ceea ce se încearcă e să se dărâme Restaurantul Moldova şi să se construiască trei zgârie-nori acolo. Fiind vorba de un monument istoric de categoria A, e interzis prin lege să se construiască la mai puţin de 100 m. (...) În plus, mai există şi problema renovării şcolii. Au existat aprobări şi nu s-a făcut nimic. Exisă zone din şcoală care literalmente stau să cadă. (...) Vom înfiinţa o asociaţie zilele acestea din foşti şi actuali elevi, profesori şi orice alţi „prieteni“ ai instituţiei. Avem şi mulţi avocaţi printre foştii elevi, aşa că sperăm să reuşim.
Vă rog transmiteţi mai departe această petiţie tuturor celor care ştiţi că ar putea vibra la aceasta cauză. Vă mulţumim. Consiliul Elevilor din Şcoala Centrală.“
Elevii Şcolii Centrale au în plan să trimită şi scrisori deschise către preşedinte, noul guvern şi Parlament, în speranţa salvării acestui monument arhitectonic.
Aş putea să comentez în mii de feluri acest caz, însă această problemă intră deja în categoria „No comment“. Primăria Capitalei şi Comisia Naţională a Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor ar nega că ar fi aprobat această construcţie, însă ONG-urile care s-au alăturat elevilor din Şcoala Centrală susţin că aceste avize de construire s-au obţinut deja şi că proiectul a început deja din octombrie a.c. şi va fi terminat peste 20 luni.
Dacă apelul disperat al acestor liceeni nu va fi ascultat de către autorităţi, aceştia vor ieşi în stradă în decursul acestei săptămîni.
Este imperativ ca şi voi, ceilalţi liceeni din Capitală, să-i susţineţi pe colegii voştri din Şcoala Centrală şi să semnaţi aceasta petiţie. Trebuie să luăm atitudine astăzi, pentru că mîine s-ar putea să avem un nou episod „Catedrala“. Eu, unul, voi ieşi în stradă alături de centralişti. Voi ieşi pentru oraşul în care locuiesc, pentru valorile pe care Bucureştiul încă le mai deţine. Vă invit pe toţi liceenii cărora le pasă de soarta Şcolii Centrale, care au simţ civic, să intre pe această petiţie şi să dea cu subsemnatul. Ne vedem în stradă. Petiţia o găsiţi pe http://www.petitieonline.ro/petitie-p4823204%206.html.
A. Gabriel Ban

Când am fost desemnată să apăr Crăciunul, nu am crezut într-adevăr că are să fie chiar aşa greu. Mă gândeam la un soi de definiţie pentru Crăciun, ca să am de unde începe, şi n-am găsit nimic. Când spun că nu am găsit nimic, mă refer, desigur, la sensul sărbătorii în sine. Îmi amintesc toate Crăciunurile petrecute de la 3 ani încoace, şi tot ce reuşesc să condensez destul şi să rezult ca simboluri sunt cadourile şi falsa fericire.
Aş putea totuşi să apăr Crăciunul dacă eu însămi l-aş înţelege ca pe mai mult decât o altă ocazie, din numeroasele, pentru cheltuire aiurea de bani şi timp şi nervi, o altă ocazie pentru ipocrizie, pentru fals entuziasm şi falsă demnitate.
Am să apăr Crăciunul atunci dintr-un punct de vedere mai mult sau mai puţin tradiţional, spunând că valorile adevărate (oricât de demodat ar suna) au dispărut cu totul, şi au fost înlocuite de un Moş Crăciun îmbrăcat în alb şi roşu şi de reclamele la cafeaua care ispiteşte pe Moşu’ să aducă mai multe cadouri. Poate dacă părinţii ar avea mai multă grijă să explice că „It’s not all about the taking, it’s more about the giving that counts“, atunci, probabil, copii n-ar mai deveni monstruleţi ahtiaţi după milioane de saci de jucării, şi într-un fel sau altul şi asta ar contribui la dezvoltarea lor în oameni mai buni.
Preotul de la „biserica din colţ“ ar zice că naşterea Domnului nostru Iisus Hristos este una din cele mai importante sărbători pentru creştinii care îşi mai pun încrederea în El. Deşi, probabil, are cumva dreptate, nimeni nu mai vede în Crăciun o ocazie a slăvirii posibilului Dumnezeu, ci o sărbătoare aproape special dedicată copiilor care pândesc în fiecare an bradul, ca să-l vadă pe Moş Crăciun aducându-le maşinuţa turbo teleghidată sau păpuşa din vitrină care plânge când nu e hrănită.
Pe de altă parte, oare chiar e bine să învăţăm copiii ce înseamnă, de fapt, Crăciunul? Ar fi un câştig pentru ei sau o experienţă doctă, rece, mai mult pentru „cei mari“ decât pentru „Vasilică“ în vârstă de 5 ani?
Cred că pe 25 decembrie există de fapt două sărbători. Cea cu Moş Crăciun, cu „n“ cadouri, „n“ urări, „n“ elemente care n-au sens dar sunt drăguţe şi posibil indispensabile; şi apoi cea „serioasă“, religioasă, fanatico-religioasă poate, închinată Instanţei Superioare Divine. Depinde cumva, în final, dacă tinerimea, copilărimea e mai sănătoasă, ori fanatismul religios îmbătrânit…
Ella Şunei

__________________________________________________________

Nu zic, e foarte drăguţ cu beculeţe, colinde, lumea care pare să revină la sentimente mai bune, zăpadă, cadouri... DAR...
Suntem bombardaţi cu milioane de reclame la toate prostiile cu false reduceri şi oferte, drept urmare vom da puţinii bani pe ele şi vom mânca precum animalele binecunoscute din ogradă şi mai apoi vom ajunge la Urgenţe, în seara de Crăciun, cu maţele crăpate.
Venind Crăciunul, cu toţii (mai puţin veşnicii insensibili) vom prinde slăbiciuni faţă de cei din jur, ne va apuca brusc dragul şi vom simţi o acută nevoie de a le cumpăra cadouri. Şi iată cum vom mai goli buzunarul. Da, sigur să dai un cadou înseamnă ceva şi înseamnă mulţumirea când vezi fericirea din ochii celuilalt... Şi totuşi, sistemul ăsta de cumpărat cadouri va duce la oferirea de daruri din obligaţie, ca să nu superi. Ia vezi, cât mai ai prin buzunare?
Problema mea cea mare este totuşi, porcul. De ce trebuie să îi tăiem. Mă doare la 3,5 metri în spate de tradiţie. Tradiţia vine din moşi strămoşi! Tocmai de la ăia mai uga-buga cărora le îngheţa posterioru’ şi le chirăiau maţele de foame, de aveau IQ-ul mult sub cel al unui melc. Cred că de Paşti mă veţi găsi din nou la rubrica asta - cu mieii am o înverşunare şi mai mare.
Şi treaba-i bună, merge strună, cum cresc preţurile cum scad buzunarele. Înţeleg că pe asta se bazează unele strategii de marketing şi planuri de afaceri, pe exploatarea viciilor şi dorinţelor oamenilor la sărăbtori din astea. Dar chiar în halul ăsta? Bine, că românu’ e prost şi cumpără toate dubioşeniile, asta e altceva. Dar la unele treburi sunt nişte preţuri de îţi vine să te baţi singur. Nu mai menţionez la ce, că îmi vine rău că nu poate şi ochiu’ meu.
Stresant este că, în realitate, nimeni nu mai simte, sau nici măcar nu mai vrea să simtă, spiritul Crăciunului. Pentru că totul a devenit un pretext de beţie şi destrăbălări. Perioada sărbătorilor de iarnă e perioada în care toţi zurbagiii îşi fac de cap. Nimeni nu mai ştie să aprecieze puritatea momentului şi celor care şi-o doresc cel mai mult şi mai speră într-o minune pentru zile mai bune, tocmai lor le este refuzată şansa. De aceea, Crăciunul pentru ei este, poate, cea mai tristă perioadă a anului.
Pentru că astăzi Crăciunul este sărbătoarea celor bogaţi. Fiindcă restul nici nu mai pot să fie fericiţi pentru cei de lângă ei. Pentru că Pământul s-a pierdut pe drum şi a uitat ce a promis la început. Doar poate pentru că mai sper...

Omul de zăpadă a fost realizat pentru prima dată… nu, nu , nu. Hai să nu încercăm să realizăm o istorie a omului de zăpadă. Este plictisitor să ne gândim la primii copii care au construit un om de zăpadă, sau etapele realizării unui om de zăpadă. Cu toţii cred că am realizat cel puţin un om de zăpadă când eram mai mici, sau măcar am văzut unul. Pentru cei ce nu au realizat un om de zăpadă, dacă ninge iarna aceasta, vă aştept cu drag la Redacţia Centrală a revistei, să realizăm împreună un om de zăpadă, în spiritul Teen Press:-).
Dar să trecem mai departe. Omul de zăpadă îşi pierde farmecul a doua zi după ce este realizat. Totuşi, cum ar fi ca acesta să poată prinde viaţă? Nu ştiu câţi dintre voi v-aţi gândit vreodată la un om de zăpadă viu, dar eu am făcut-o şi i-am pus şi pe câţiva colegi şi prieteni să o facă. Am descoperit că fiecare persoană îl vede în mod diferit.
Primul om de zăpadă, este foarte apreciat. El întodeauna este îngrijit, se menţine alb şi pufos. Fetelor le place acest lucru şi nu ezită să-l ia în braţe, având grijă desigur să nu-l topească. El îşi iubeşte colegii şi îşi împarte întodeauna temele cu ei. Acest om de zăpadă se înconjoară de persoane sociabile şi comunicative. La sfârşitul orelor el se duce direct acasă, într-un cartier liniştit. Citeşte Teen Press şi se hotărăşte să-şi procure cartea de la rubrica „Cartea de fiecare zi“. Apoi se relaxează, ascultă nişte colinde de Hruşcă şi îşi citeşte mail-ul (icy_snowflakes@beautifulwinter.com).
Al doilea om de zăpadă este evitat de persoanele din jur. El este întodeauna murdar şi plin de noroi. Uneori mai este acoperit şi de nişte frunze. Are un comportament rece cu colegii din jur, iar în banca lui întodeauna este frig, astfel niciun coleg nu doreşte să stea cu el. Singurele persoane care îl suportă sunt zăpeziţele. Ele sunt fete de zăpadă, ce doresc să se afle în centrul atenţiei şi linguşesc pe toată lumea. Urăşte Fizica şi se arată revoltat împotriva faptului că se va vedea nevoit să treacă în stare lichidă apoi în stare gazoasă şi să aştepte un an întreg până ce va ajunge om de zăpadă din nou. La sfârşitul orelor, el aruncă cu bulgări de zăpadă murdari în colegele sale. După această siestă de seară, se retrage în cartierul său, Pantelimon. Acasă răsfoieşte repede Teen Press, decupează articolul „Pro Manipulare“ şi îl lipeşte pe uşă, alături de „Pro Incultură“. De menţionat este faptul că el nu a citit articolele, dar lui titlurile îi spun totul. Apoi intră pe mIRC şi caută să vorbească cu diferite zăpeziţe. Poate fi recunoscut după numele Fizz_the_snowman.
Al treilea om de zăpadă este foarte trist. El este un inadaptat. Tot universul a complotat împotriva lui, având în vedere că se află într-un liceu în care oamenii de zăpadă nu sunt acceptaţi. El, săracul, este discriminat pe motiv că este om de zăpadă. La ora de Fizică, profesoara întodeauna râde de el şi îl dă drept exemplu când vorbeşte despre stările de agregare. La sfârşitul orelor, îl întâlneşte pe Fizz_the_snowman care aruncă cu bulgări murdari în el şi îi scotoceşte prin ghiozdan. Îi cade un nasture de zăpadă. Varsă o lacrimă ce topeşte o porţiune mică de zăpadă. Ajunge acasă şi doreşte să citească Teen Press. Caută revista cu disperare, dar nu o găseşte. Fizz The Snowman îi furase revista. El începe să plângă şi să se topească uşor. Intră pe messenger (blue_ice) şi îşi pune la status „ :-( Taci! Mă topesc…“
Cei trei oameni de zăpadă sunt câţiva dintre cei ce au meritat să apară în revista noastră. Dacă şi voi v-aţi întâlnit cu un om de zăpadă viu, acolo, în închipuirea voastră, nu-l lăsaţi acolo. Trimite-ţi un mail la revanger_x@yahoo.co.nz şi omul vostru de zăpadă o să apară pe blog-ul http://teenpress.blogspot.com/.
Robert Lazăr

Ora 19:59.
Am ajuns. O clădire mare şi un parc ascunse între blocuri, după cum ne-a obişnuit Kristal Glam Club. Mult gloss, fond de ten şi fixativ, colanţi, fuste scurte - iarna aceasta se poartă stilul lui Marilyn Monroe :-).
Înăuntru căldură, canapele de piele, un candelabru uriaş luminat chiar în centrul încăperii şi multă, multă lume. Nu a durat mult până ce DJ Tavi a încălzit atmosfera. Tema petrecerii, după cum am aflat, era “black&white”, temă de care s-au bucurat atât participanţii cât şi imaginea balului, scutită de culori peste culori. Din centru, paisprezece proiectoare anunţau sponsorii.
Probele de concurs au început cu prezentarea participanţilor cu o întrebare specială pentru fiecare. De la întrebări despre reacţiile pe care le ai când prietenul/prietena te înşeală, până la cât timp îţi ia să te pregăteşti înainte să pleci la şcoală, prezentatorii s-au ocupat de tot şi au avut grijă să-i „despice“ pe bobocii emoţionaţi.
Eduard Daniel, unul dintre cei ce i-au jurizat pe participanţi, venit din partea Best Models, crede că „au fost foarte bine instruiţi, s-au comportat ca nişte mici profesionişti, au depus efort şi a fost foarte greu să se facă o departajare“. Pro FM şi MTV au organizat un concurs de dans pentru prezentatori şi public. A urmat proba de dans a concurenţilor, după care lăzăriştii s-au mai destins. „Emoţiile au dispărut şi am început să ne simţim bine“, era de părere viitorul Mister Boboc. „Lazăr crew“ a făcut show în continuare, iar Ada a cântat. Oriflame a oferit premii pentru public prin cupoanele ce se regăseau pe mese şi puteau fi completate.
Proba de aptitudini a decurs şi ea fără probleme. Fiecare pereche încerca să impresioneze masa juriului şi publicul. Majoritatea au ales să danseze, dar au existat şi momente de teatru. Ana-Maria, reprezentant al şcolii de dans Hard Beat, spune că „au muncit foarte mult, şi-au dat interesul şi în final au făcut atât de mult cât au putut“.
A urmat concertul Kontrasens. Au implicat publicul şi, în final, au reuşit să le obţină aplauzele şi strigătele de emoţie. O norocoasă din public a primit o scrisoare din partea unuia dintre cântăreţi :-). Totuşi, ce a început prin „urmează trupa mult aşteptată de voi, cu numele...“ s-a sfârşit prin punctul culminant atins de public. Strigăte, aplauze; toată lumea se îngrămădea să prindă un loc cât mai în faţă pentru concertul Viţa de Vie. Organizatorii s-au ocupat de lumini şi atmosfera s-a încins repede. Au avut un succes imediat din partea liceenilor entuziasmaţi de starea de euforie. Unii cântau cu trupa sau dansau de nebuni; iar în final cu toţii au ţinut cont de sfatul lui Adi Despot: „important e să strigaţi cât mai tare, să săriţi cât mai sus şi să vă mişcaţi cât mai mult în dreapta şi în stânga“. Au cântat destul de multe piese, dar desigur cele mai cunoscute au fost „Praf de stele“ şi, ultima, „Vise“. După concert, Adi Despot mi-a spus că atmosfera a fost „bestială!!! - tipic lăzăristă“. Deşi cu toţii erau obosiţi, cei din public au aşteptat cu nerăbdare anunţarea câştigătorilor de anul acesta.
A urmat mai întâi trupa de street-dans de la Teen Press (FTP) ce a menţinut şi ea atmosfera. Apoi a urmat proba de karaoke.
Ionela Nagoe, director adjunct, spune că „i-am lăsat singuri să se descurce şi au făcut o treabă extraordinară“.
În sfârşit, Victor Nicolae, directorul C.N. „Gheorghe Lazăr“ crede că a fost „cel mai bun bal care a avut loc în ultimii patru ani. Programul a fost interesant, tema a fost cu totul aparte, iar organizatorii de înaltă clasă. Există în Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr“ mulţi copii foarte buni“.
Din partea „culiselor“ balului, unul dintre organizatori îmi spune că „la început, bobocii au fost cam timizi, dar după multe repetiţii cred că au făcut un show destul de bun. Nu au fost certuri ca în alţi ani, iar echipa a fost omogenă. Le urez succes în continuare“.
Înainte de acordarea premiilor Miss & Mister, toate candidatele la titlul de Miss Boboc „Gheorghe Lazăr“ au fost inivitate să defileze în faţa publicului şi a juriului, pentru o ultimă trecere în revistă a concurentelor. Şi organizatorii balului au avut o surpriză. Aceştia au defilat în faţa colegilor lăzărişti pentru a-şi primi onorurile muncii lor: organizarea impecabilă a acestui bal. Au primit urale şi chiar şi o cupă din partea bobocilor candidaţi, care le-au mulţumit elevilor organizatori pentru abnegaţia de care au dat dovadă, în spiritul lăzărist, în realizarea celui mai mare şi important event de anul acesta al Lazărului.
Spre final, Miss Popularitate, acordat de public, a ieşit Tudoriţa Sahanovski din clasa a IX-a G („de la Geniali“). Spune că a avut foarte multe emoţii pozitive, cât despre premiu: „încântată că mă place atâta lume!“. Locul III l-au luat Ana Maticiuc şi Andrei Neculai. Locul II l-a luat Mădălina Disculţu, iar Mister Popularitate a fost ales Quyen Dinh Nghia din clasa a IX-a D. El a ales liceul Lazăr pentru că e „numărul unu“. Îmi spune că aici „se învaţă mult, dar se şi distrează foarte bine“. Mister Popularitate înseamnă „foarte mult“ pentru el şi, încă nu are o prietenă. Deci fetelor, ce mai aşteptaţi?
Miss Boboc 2008 a ieşit Alexandra Radu din clasa a IX-a D. Pentru ea, balul a fost ceva de neuitat, de care o să-şi aducă aminte cu emoţie şi bucurie mereu. „Am participat pentru că nişte prieteni mai mari mi-au spus că o să fie o experienţă unică şi acum îi cred pe bune!“. Încă era emoţionată, dar mesajul ei pentru organizatori a venit prompt: „Îi apreciez foarte mult, s-au chinuit să aducă cât mai mulţi sponsori şi balul să iasă cât mai bine. Mulţumim pentru tot, mulţumesc pentru tema balului care a fost genială“. Alexandra crede acum că există cu adevărat miticul spirit lăzărist.
Mister Boboc 2008 a ieşit Vlad Iliescu din clasa a IX-a D (zis “Ivi”). Prietena lui e miss-ul de anul trecut. A fost avertizat de Şurubel: „Ai prietenă? Nu o să mai ai!“. Vlad a sperat încă de la început că o să primească premiul, dar au existat emoţii. Despre bal crede că a fost „cu totul diferit de toate celelalte. O să fiu acolo dacă o să fie la fel şi la anul“. În Gheorghe Lazăr „se pune accent mai mult pe proiecte şi activităţi interesante, înăuntru sau în afara şcolii. E un liceu perfect pentru mine“, continuă Mister Boboc. Ceea ce denotă ca aceşti boboci sunt mândri că învaţă într-unul dintre cele mai de prestigiu licee din Capitală şi, de ce nu, din ţară.
După premierea Miss & Mister au concertat cei de la Zale, care au făcut o adevărată atmosferă hip-hop. Apoi a urmat show-ul lui Dj Tavi cu dansatorii săi.
Petrecerea a continuat cu dans şi muzică. S-a terminat cu voie bună, poze de grup făcute cu colegii, chipuri transpirate dar mulţumite de reuşita balului dat în cinstea lor, feţe luminate de uriaşul candelabru din Kristal Glam Club.
Nu a fost o atmosferă sufocantă, spaţiul era mare şi aerisit. În final, totul a ieşit foarte bine. Nota 10 pentru organizatorii balului! Cu siguranţă, dacă Gheorghe Lazăr ar mai fi trăit, ar fi fost mândru de noua generaţie de boboci lăzărişti care îi va purta numele următorii patru ani...
Organizatorii: Simona, Alina, Andrei Bădilă, Andrei Barti, Octavian, Ovidiu, Costi, Bogdan, Ştefan, Andreea, Raluca, Andra, Claudia şi Carina.
De la organizatori:
Simona: „Organizarea acestui bal a fost o adevărată provocare pentru noi. Totul a început de la câteva idei şi rezultatul a fost unul interesant. Am crezut în acest eveniment şi, după cum toată lumea a văzut, totul a ieşit aproximativ ca la carte. Pentru toate acestea le mulţumim directorilor noştri pentru că ne-au acordat încredere şi ajutor atunci când a fost nevoie“.
Cristina Pop