Teen Press - Nr. 22, noiembrie 2008

EDITORIAL TEEN PRESS

Criza silicoanelor

Întreg mapamondul este greu încercat de această „ciumă financiară“, recesiunea economică. Pieţele imobiliare din America şi din Europa au scăzut drastic. Spania îşi trimite căpşunarii înapoi în România. Şantierele de prin vest se închid. La noi, părea să fie pace. Iniţial ni s-a spus că nu vom fi afectaţi de acest val, că Banca Naţională va ţine în frîu deprecierea leului.
Dar uite! Nemilosul colaps şi-a făcut apariţia şi pe plaiul nostru. Deja s-a anunţat că Dacia Piteşti, principalul nostru producător de ceva, îşi va închide temporar porţile, trimiţînd acasă cîteva mii de muncitori. În restul ţării, alte întreprinderi, cele cîteva care mai funcţionează, intră şi ele în şomaj tehnic. Un exemplu trist este Oţelinox Tîrgovişte care, după valul privatizărilor din ‘90, a ajuns la un număr de 880 angajaţi, din peste 3000 cît avea înainte de Revoluţie. Din totalul angajaţilor din prezent, doar 80 de oameni îşi vor continua activitatea. Restul vor fi puşi pe bară pînă la sfîrşitul acestei luni, fiind plătiţi cu 75% din salariul brut.
În mai toate sectoarele se simt sau se vor simţi dificultăţi în lunile următoare, preconizează analiştii economici. Căderea imobliliară va zdruncina cu siguranţă mitul Pipera, iar nuiaua Recesiunii va bate bine spatele golaş al tuturor salariaţilor, bugetari sau nu.
Situaţia economică a României pare că va fi sumbră, avînd în vedere că noi, ca ţară, nu ne putem susţine financiar din producţia proprie. Pentru că nu producem mai nimic. Cei care mai ameliorau acest deficit erau românii din Spania şi Italia. Aceştia trimiteau acasă o mare parte din banii cîştigaţi acolo. Cu ei aici, la noi, unde există deja un şomaj îngrijorător în unele zone sărace ale ţării, de unde şi provine majoritatea lor, vom avea mai multă sare pe rană. Sindicatele bugetarilor deja au ieşit în stradă şi ameninţă cu greve generale în administraţia publică şi în educaţie. Vom avea creşteri de preţuri, salarii tot mici şi disponibilizări cît cuprinde, dacă leul continuă să scadă în febra crizei financiare.
Cum spuneam, ne va afecta pe toţi. Chiar şi pe piţipoance. Nu doar pentru că acţiunile iubitului sexagenar vor atinge brusc solul fertil al Piperei, ci şi din cauza creşterii exagerate a preţului la gramul de silicon. Astfel aflăm că sîntem într-o plină criză a silicoanelor! Chirurgii plasticieni se plîng că numărul solicitărilor de implanturi a scăzut la jumătate în luna octombrie. Opinia unor chirurgi este una realistă: dacă omul nu-şi mai permite să-şi cumpere boliduri, nici la implanturi nu se mai înghesuie.
Analogia dintre criza economică ce ne afectează şi criza la comenzile pentru implanturi artificiale ilustrează foarte bine principiul „ţara arde şi baba îşi pune silicoane“. Numai că, după cum observăm, nici baba nu prea mai are de unde. Mîna a ajuns la fundul sacului.
A. Gabriel Ban

RUBRICA ANTI VERSUS CONTRA

Pro Manipulare

Se întâmplă din nou să fiu eu personajul rău din această rubrică, fiind „Pro Manipulare“. Cu toate acestea poporului îi place să fie manipulat. Probabil majoritatea celor ce vor citi articolul vor spune că ei nu sunt manipulaţi. Ei sunt nişte persoane libere, cărora nu le spune nimeni ce să facă. Cu toate acestea, dea lungul timpului s-a observat că este nevoie de manipulare pentru ca poporul să poată trăi în linişte.
Asumarea unei responsabilităţi este un lucru destul de greu, un lucru de care foarte multe persoane se tem. Aceste persoane nu pot lua nişte decizii de unii singuri; nu pot accepta o lume în care sunt responsabili de tot ce li se întâmplă; nu pot accepta adevărul aşa cum este, deoarece acesta este nefavorabil pentru existenţa lor. Întodeauna trebuie să existe cineva pe care să poată da vina. Astfel, aceste persoane acceptă, într-un mod indirect, să fie manipulate de o persoană sau de un grup de persoane. În caz contrar, aceste persoane ar ajunge să se autodistrugă sau să încetinească o posibilă evoluţie a societăţii. Desigur, există şi posibilitatea de a se încerca schimbarea gândirii acestor persoane. Acest lucru, însă, este foarte dificil şi crează confuzie pe termen lung, având în vedere că nu orice minte este capabilă să înţeleagă aşa ceva.
De asemenea, în societate manipularea este benefică poporului. De multe ori populaţia nu este în stare să realizeze gravitatea unui anumit pericol. Atunci, cei capabili manipulează poporul, fără voia acestuia, dar pentru binele acestuia. Cea mai bună formă de manipulare este cea în care persoana manipulată nu este conştientă de acest lucru. Astfel persoana se crede liberă şi nu se simte manipulată, dar în acelaşi timp este protejată.
Pot afirma că, în momentul de faţă, nu ne diferenţiem faţă de un sistem totalitar decât printr-o falsă iluzie de libertate. Obisnuiţi să compare, oamenii de rând ar infirma cu tărie cele spuse de mine. Desigur, oamenilor le-au fost permise foarte multe lucruri, tocmai pentru a crede că nu sunt manipulaţi. Astfel se evită izbucnirea unei revoluţii, deoarece prin aceste permisiuni se asigură o falsă dovadă a libertăţii. Cu cât imaginea trecutului o să dispară mai mult, cu atât mai multe persoane îşi vor da seama că sunt controlaţi şi nu sunt liberi cu adevărat. Lipsa unei comparaţii îi va face să realizeze adevărul. Acest lucru nu ar provoca decât panică şi haos, iar un nou sistem de manipulare ar trebui realizat pentru a restabili ordinea şi liniştea populaţiei. Oamenii ar dobândi o nouă iluzie a libertăţii, iar societatea ar fi din nou prosperă. Faptul că manipularea ar putea fi demascată nu reprezintă ineficacitatea acesteia şi doar creşterea inteligenţei celor manipulaţi. Astfel, forma de manipulare ar trebui schimbată încontinuu din generaţii în generaţii pentru a păstra iluzia libertăţii.
Aceste persoane care manipulează masele, sunt şi ele la rândul lor manipulate de alte persoane. În acest mod se crează un cerc, în care fiecare îl manipulează pe celălalt. Avantajul manipulării este că nu există un „manipulator suprem“. Astfel manipularea devine o necesitate prin faptul că dacă eşti manipulat, trebuie să manipulezi şi tu la rândul tău. Şi chiar o faci, dar nu eşti conştient de aceasta.
Prin acest articol nu doresc să ofensez pe nimeni. Articolul conţine părerile mele strict personale.
Robert Lazăr

_____________________________________________________________

Anti manipulare

Eu refuz să cred că „poporului îi place să fie manipulat“. Pur şi simplu, nu pot concepe că societatea noastră se îndreaptă cu paşi repezi spre realizarea unei noi „babilonii“ totalitariste. Sigur, unele tentative de manipulare sunt bine venite, dar să aibe şi ele o limită, nu? Şi de ce aceleaşi banale justificări? Şi cum vine treaba asta, cu frica de resposabilitate?
Într-adevăr, este destul de greu să iei iniţiativă şi să îţi asumi vina, în faţa conducerii şi mai ales faţă de tine; iar acceptarea adevărului depinde de persoana în sine, care trebuie să dea dovadă de o gândire matură, elevată. Prin asumarea greşelilor am putea constata un progres în mentalitatea fiecărui individ şi mai ales un progres al societăţii din care facem parte. Iar nicidecum o posibilă încetinire a progresului societăţii.
De asemenea, tind să neg aparteneţa noastră la o societate redusă mintal, care îşi datorează existenţa unor personaje dubioase (aşa-zise V.I.P.-uri, persoane formatoare de opinie cu diverse interese sau false personalităţi) a căror existenţă este aceea de a manipula masele, bazându-se doar pe naivitatea oamenilor, indiferent de mijloacele folosite: mass-media, T.V. etc.
Ne tot văicărim că suntem manipulaţi de sistem, că au murit tinerii degeaba la Revoluţie şi că de fapt nimic nu s-a schimbat. Tot susţinem că dorim o schimbare, dar că nu o putem realiza, ba din cauza Guvernului, ba din cauza parlamentarilor. Ba mai susţinem că suntem victimele teoriilor conspirative... şi scuzele pot continua. De fapt nu suntem manipulaţi, nu ne pândeşte nici o revoluţie de după colţ sau altceva. Atâta timp cât există o multitudine de surse de informare, cu opinii pro şi contra. Aceste scenarii au fost create pentru oamenii slabi de înger, care sunt tentaţi să creadă că sistemul doreşte să-i manipuleze, distrăgându-le astfel atenţia de la adevăratele probleme. De aceea vedem atâtea emisiuni, cu deontologi şi jurnalişti, care ţipă ca din gură de şarpe, că suntem manipulaţi şi că, în scut timp, o să suferim cu toţii o „spălare de creiere“ în masă.
În fapt, asistăm doar la distrugerea valorilor spirituale. Lupta dându-se la nivel mondial şi nu doar la nivelul României. Acest aspect se referă în principal la distrugerea ideii de creaţie, la distrugerea rădăcinilor istorice, precum şi la desacralizarea ideii de apartenenţă la un spaţiu geografic, cultural şi teologic, cu o spiritualitate comună.
Şi cum ar fi să nu mai existe „aceste persoane care manipulează masele“? Să ne desprindem din cercul vicios în care am intrat din cauza naivităţii noastre şi să refuzăm să mai fim maniputlaţi; dovedind, astfel, că avem o coloană vertebrală şi că nu suntem nişte oi rătacite în căutarea unui păstor. Dacă o să începem să înfruntăm realitatea, o să dobândim, automat, respectul de sine şi mai ales al celor cu care intrăm în contact.
Esenţială este crearea unor noi valori cu potenţial formator de opinie. Accederea în această postură se poate face numai în urma unor competenţe dovedite practic şi nu doar pe hârtie; se poate face fără ajutorul terţelor (părinţi, pile, cunoştinţe, relaţii), care nu pot prin obiectivitate să analizeze un fenomen social, politic.
Las în final o concluzie a analizei făcute, că orice individ trebuie să fie interesat de propria sa munca şi de rodul ce-l poate produce aceasta. Nu este bine să vedem în prieten un duşman şi nici într-un vecin un inamic, doar fiindcă trebuie să cântăm cu toţii într-un cor.
Mihaela Gheorghe-Popescu

Întrebare: Ce pot avea în comun televizorul, radioul, ziarele şi străzile?
Răspuns: Reclamele!!!
De aceea, m-am gândit că un pro şi contra reclame ar fi chiar ok.

Pro reclame:
Când avem nevoie la baie în timpul unui film sau al unei emisiuni aşteptăm reclamele, nu? Ele sunt binevenite de fiecare dată când avem bere, suc şi floricele lângă noi.
Pentru că unele te învelesec. Râsul e sănătos.
Unele au un mesaj mai profund. Aici dau ca exemplu reclamele de la Vodafone, Petrom sau campaniile iniţiate de Salvaţi Copiii sau Poliţia Capitalei.
Pentru că poţi fi plătit să apari în reclame ale unor companii, hehe. De asemenea, studenţii de la Institutul de teatru sau film îşi pot face intrarea pe TV sau la radio printr-o reclamă.
Reprezintă o modalitate foarte bună de a face cunoscut un produs sau un eveniment. Dacă nu erau reclame la electrocasnice la preţ redus cum puteam noi să aflăm de ofertă mai repede?

Contra reclame:
Apar chiar în momentul culminant al unui film sau al unei emisiuni. Cei care vă uitaţi la „Dansez pentru tine“, „Happy hour“, „În gura presei“ sau „Megastar“ - nu vă enervează momentul în care moderatorul spune „Revenim după o scurtă pauză“? Care, apropo, niciodată când e anunţată nu e scurtă! Şi uite aşa, o emisiune ce ar trebui să fie de două ore, este de fapt de o oră şi 10 minute. Ca să nu mai spun de radio. Câţi dintre voi aşteptaţi ca melodia anunţată să să fie pusă după... pauză?!
Durează mult şi apar foarte des la televizor.
Pentru că unele sunt atât de enervante încât îţi vine să spargi televizorul sau să arunci radioul. („Vă sună!!! Deschide, dechide fereaaastra?“)
Se iroseşte hârtie!!! Câţi fluturaşi şi câte afişe şi cataloage nu găsiţi în coşul de gunoi al blocului?
Într-o revistă sau ziar e imposibil să nu dai de o reclamă care să ocupe o pagină!
Sunt puse extrem de prost pe stradă. Exită afişe care se pun pe o groază de clădiri şi astfel se strică imaginea clădirii. De asemenea, mai sunt şi afişele, pânzele alea imense, postate prost (de ex. reclame pe blocuri, la diferite etaje, reclamele pe magazine sau prinse de nişte stâlpi chiar pe stradă; sau în spaţiile alea mici dintr-o intersecţie - vezi Piaţa Unirii).
Unele produse apar muuult mai diferit în realitate! Câţi nu putem spune că ne-am luat ţeapă cu un suc sau cu un telefon?
Gilda Comârzan